Tinctura de rozmarin

Rozmarin

Rozmarinul este un subarbust cu flori rosiatice-albastrui, care a fost adus in cultura la noi in tara de pe malul Marii Mediterane, unde creste spontan pe coastele insorite. Este o planta aromatica, cu un miros foarte carecteristic si care-o recomanda din start ca remediu. Folosita intern actioneaza in special asupra digestiei, asupra sistemului nervos central (inclusiv asupra creierului) si a sistemului cardiovascular.
Extern este un elixir in bolile reumatice, in paralizii, in dureri musculare si are un efect cu totul exceptional de infrumusetare. Ceea ce-l individualizeaza fata de alte plante medicinale sunt actiunile sale foarte intense asupra creierului si a activitatii emotionale. El imbunatateste memoria, favorizeaza procesele de gandire, stabilizeaza emotiile (este printre putinele psiho-stabilizante cunoscute in medicina naturista), creste tonusul psihic. Nu este neglijat nici efectul sau asupra digestiei, marind cantitatea de bila secretata si stimuland evacuarea acesteia, stimuland secretia gastrica si reducand balonarea (este un remediu clasic impotriva balonarii). Sa cunostem in continuare mai bine proprietatile sale vindecatoare. Tinctura de rostopasca este un remediu devenit legendar in Europa. Se povesteste ca o printesa maghiara bolnava de paralizie a folosit acest remediu cu care s-a vindecat miraculos de o paralizie. Mai mult, dupa folosirea externa a acestei tincturi pielea sa a capatat o frumusete neasemuita. De aceea tinctura de rozmarin mai este numita si apa ungureasca sau apa reginei.
Actiuni:
INTERN: antigutos si antireumatic bun, antiseptic intestinal mediu, antiseptic respirator mediu-slab, antispasmodic, carminativ (reduce gazele intestinale) mediu, colagog si coleretic bun, stomahic, diuretic mediu-slab, hipocolesterolemiant slab, stimulent al circulatiei sanguine remarcabil, stimulent general bland si puternic in acelasi timp, activator al circulatiei si oxigenarii cerebrale, psihostabilizant, tonic general, vermifug mediu-slab.
EXTERN: antiseptic mediu, astringent slab, cicatrizant mediu, stimulent al circulatiei pielii capului (de unde si un efect de crestere a parului), rezolutiv, vulnerar. Indicatii:
Intern:
Indigestie, atonie digestiva (in special a stomacului), voma, colici intestinale, congestia ficatului, icter, inflamatii dureroase, cronice ale vezicii biliare, diabet, valori crescute ale colesterolului, insomnie, ameteli (vertij), dureri de cap, migrene, nervozitate, stari depresive, stari de slabiciune dupa boli si operatii grave, slabirea memoriei, senilitate, astenie: se asociaza foarte bine cu tinctura de salvie, palpitatii, adjuvant in bolile de inima (inclusiv cele care apar pe fondul emotivitatii exacerbate si a instabilitatii psihice),frigiditate, impotenta, amenoree, paralizii: se foloseste intern, dar si extern sub forma de frictionari ,hidropizie, reumatism articular, celulita, astm, tuse convulsiva, surmenaj fizic si cerebral, , stari de oboseala cronica foarte accentuata, slabiciune, convalescenta, batranete.
Extern:
Entorsa, umflaturi articulare, umflarea gleznelor: frectie cu tinctura ,dureri reumatismale: frictionari si comprese cu tinctura pe locul dureros , adjuvant in paraplegie spastica, hemiplegie.
Mod de administrare: Intern: se ia de regula 1 lingurita de tinctura diluata in 100 ml (jumatate de pahar ) de apa, de 3-4 ori pe zi.
Observatie: in hipertensiune si boli in care aportul masiv de lichide este contraindicat, se recomanda diluarea in cantitati de apa mai mici.
Extern: conform precizarii facute la fiecare categorie de afectiune in parte Precautii: Intern, in cantitati foarte mari (peste 15 grame sau 100 ml pe zi) rozmarinul este toxic, producand gastroenterite si nefrite.

<< Back                                                                                                     HOME

Share on Facebook
Powered by Terapii Naturiste | Designed by: Terapii Naturiste