Merisorul

merisor_fructe

Merisorul sau coacazul de munte cum mai este denumit este considerat inamicul natural al infecţiilor. Acţionează la mai multe nivele: intestinal, al căilor genito-urinare, aparatul osteoarticular,vase arteriale, aparat genital feminin, prostată, sistem reticulo-endotelial.
Efecte: antiinfecţios, cicatrizant, bactericid,diuretic, antiinflamator,dezinfectant al căilor urinare, astringent (datorită taninului), slab antidiabetic. Este indicat în: sindromul intestinal, colite, colibaciloze, tranzit perturbat (diaree sau constipaţie), cistite, catar vezical, nefrite, pielite, uretrite, artrite şi artroze la vârste înaintate, senescenţă hormonală, osteoporoză, tratamentul hemoragiilor, în gută, reumatism, litiază urinară urică, incontinenţa urinară.
Frunzele conţin arbutozid, vitamina C, tanin, flavonozide, ericolină şi săruri organice, iar fructele conţin glucoză şi fructoză, fiind o sursă excelentă, rar întâlnită, de substanţe nutritive şi minerale (Ca, Mg, K) respectiv şi vitaminele C, B, A.

Modul de preparare şi administrare

Din frunze se face ceai sub formă de decoct scurt de 5 – 10 minute cu o linguriţă de plantă la o cană. Se pot consuma 2 căni de ceai pe zi îndulcit numai cu miere şi ajutat cu o feliuţă de lămâie. Fructele se consumă proaspete, dar nu mai mult de 100 gr. pe zi, în 2 reprize, a câte 50 gr. înainte de masă. Se pot şi usca şi folosi apoi aşa cum se folosesc stafidele, dar nu mai mult de 50 gr. pe zi. Din fructele de merişor se poate face un excelent sirop, preparat numai cu miere polifloră, proporţia fiind de 1 la 4, adică la un kg de fructe de merişor se pun 4 kg de miere, păstrate în borcane închise la culoare în care se mestecă conţinutul de câte ori avem ocazia. Cam după 30 de zile în borcan se formează un suc roşu-verzui, din care putem să consumăm zilnic câte 2 linguri înaintea meselor principale sau putem să facem sirop cu apă. După terminarea sucului, fructele rămase putem să le consumăm ca atare, înainte de masă. Se pot face şi compoturi, precum şi gemuri, dar folosindu-se numai zahăr brun, nerafinat.
Merişorul este un diuretic energic, aşa că după ce aţi consumat ceai sau sirop să fiţi siguri că veţi avea o diureză corespunzătoare şi rapidă. Să nu vă alarmaţi dacă urina este de culoare cam verzuie. Merişorul este litontriptic, adică mărunţeşte şi dizolvă calculii de la rinichi ajutând la eliminarea lor. Este un desăvârşit antiseptic al căilor şi infecţiilor urinare şi vindecă cistita. Merişorul este recomandat ca adjuvant în cura antibiotică destinată infecţiilor urinare repetate. Teste ştiinţifice au demonstrat că fructoza şi proantocianinele din siropul de merişor previn colonizarea celulelor vezicii urinare şi ale tractului urinar cu bacterii precum Escherichia coli. De asemenea, s-a constatat faptul că produsele merişorului reduc mirosul neplăcut al urinei, având un efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinenţă. Consumând cu regularitate suc de merişor, prevenim aglomerarea de bacterii printre dinţi, care este una dintre cauzele formării tartrului şi a cariilor dentare, preparând un sirop compus din 3 părţi de suc de merişor şi 7 părţi de apă. Se poate bea până la l litru pe zi. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni gripa şi guturaiul, precum şi guta şi reumatismul. Nici un cioban de la poalele munţilor Parâng, din zona Polovragi şi Novaci nu suferă de gută şi reumatism. Sucul şi decoctul de merişor combate diareea.

Precauţii şi contraindicaţii

Nu are contraindicaţii majore. Persoanele aflate în deplasare trebuie să consume cu prudenţă produsele merişorului, deoarece este foarte diuretic. Nu se recomandă consumarea merişorului în timpul sarcinii.

Share on Facebook
Powered by Terapii Naturiste | Designed by: Terapii Naturiste