Troscotul

Troscotul

TROSCOTUL (Polygonum aviculare L.)

Alte denumiri pentru troscot:

Se cunoaşte şi sub numele de iarbă nodu­roasă, iarba găinilor, costrei, porcină, troscoţel.

Descriere aspect troscot:

Este o plantă ierbacee de talie mică cu o rădăcină înfiptă adanc in pamant. Tulpina aeriană este taratoare, poate ajunge pană la 25 cm şi este îm­părţită în multe noduri şi internoduri. Pe tulpina aeriană se formează frunzele mici, eliptice sau lanceolate. Ele sunt dispuse altern şi la locul de inserţie a lor se află o formaţiune membranoasă care înconjură tulpina. Florile sunt şi ele mici, se află la subţioara frunzelor şi au o culoare alb-verzuie (rar roză). Este una din cele mai frecvent întalnite buruieni pe marginea şanţurilor, a drumurilor, dar şi în locuri cultivate.

Continut si recoltare troscot:

De la această plantă se recoltează părţile aeriene care se culeg în timpul înfloririi (iulie—septembrie.
Troscotul conţin flavonozide (avicularozidă), tanin, vita­mina C, derivaţi antrachinonici, ulei volatil, rezine, ceară etc.

Troscot – proprietati terapeutice:

Troscotul este folosit in special pentru afectiunile rinichilor, dar are si efect antidiareic, hipotensiv moderant, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator, calmant si remineralizant.

Ceaiul de iarba de troscot are un efect direct asupra epiteliului renal prin favorizarea cresterii cantitatii de urina eliminata. Este folosit si pentru alte afectiuni renale, inclusiv litiaza, sau in tratamentul pietrelor la rinichi sau al celor formate la colecist.

Troscotul este folosit si in tratamentul unor afectiuni ale sistemului digestiv, de la gastrite si hemoragii intestinale pana la cancer stomacal si hemoroizi. Este util si pentru efectele sale asupra aparatului respirator si poate fi folosit in trantamentul bronsitei.

Alte afectiuni pentru care se recomanda ceai de troscot includ celulita, guta, obezitate, albuminurie, menoragie, heoptizie, azotemie si diabet, in combinatie cu alte plante medicinale .

Administrare:

Infuzie: peste o linguriţă de pulbere de plantă se toarnă o ceaşcă de apă în clocot. Se lasă 10—15 minute apoi se strecoară. Se bea 1—2 ceşti pe zi ca antidiareic, ulcer stomacal, hemoragii in­testinale.
Decoct: se pune la fiert o lingură de pulbere de plantă într-o ceaşcă de apă pană dă un clocot. Se lasă să se răcească şi apoi se strecoară. Se face gargară în afec­ţiunile bucale, se ţine în gură la dureri de dinţi, se badijonează rănile, eczemele ca şi hemoragiile nazale.
Vin tonic: se pune la macerat o linguriţă de pulbere de plantă într-o ceaşcă de vin vechi. Se lasă timp de 7—10 zile la temperatura camerei. Se bea cate un păhă­rel înainte de mancare ca tonic stomachic, în hemoragii intestinale, metroragii etc.
Baie: se face un săculeţ în care se toarnă 250—500 g plantă şi se suspendă în vana cu apă caldă în jur de 37°. Se lasă catva timp 15—30 minute şi apoi se intră în această apă. Se stă 15—20 minute. Este o bună baie antireumatică, precum şi în boli de femei.
Extract de troscot şi extract de coada calului în părţi egale, se ia de 3 ori pe zi cate o linguriţă în cistite, boli de rinichi şi de vezică urinară.

Share on Facebook
Powered by Terapii Naturiste | Designed by: Terapii Naturiste