Papadia

Papadia

Alte nume: crestatea, flori-galbene, buha, lilicea, laptuca, pui-de-gasca, floarea-malaiului.
Prezentare: Este considerata o buruiana si creste pe pajisti, in gradini, deal sau campie, oriunde exista iarba. Papadia infloreste in aprilie-mai si poate fi gasita pana toamna tarziu.
Partea utilizabila a plantei. Intreaga planta se poate folosi cu efecte medicinale. Inainte de inflorire se aduna frunzele, in timpul infloririi tulpina, iar radacinile primavara sau toamna. Poate fi folosita in salate, ceaiuri, siropuri.
Proprietati. Ajuta in bolile biliare si hepatice, diabet, mancarimi, eruptii, eczeme, dizolva calculii biliari, stimuleaza activitatea hepatica si biliara, imbunatateste sucul gastric, ajuta in tulburarile de metabolism, inflamatii ganglionare, efect depurativ, icter, acnee etc.
Principii active:
In partile aeriene taraxacina, Vitaminele B si C si steroli; in partile subterane: alcooli triterpinici, fitosteroli, Vitaminele A, B, C si D si inulina.

Mod de utilizare.
Infuzie. Se pune peste noapte 1 lingurita cu varf de radacini intr-un sfert de litru de apa rece. Se incalzeste a doua zi pana incepe sa fiarba si se filtreaza. Se bea, inghititura cu inghititura, cu o jumatate de ora inainte si dupa micul-dejun.
Salata. Se folosesc frunzele si radacinile crude.
Tulpini. Se spala intre 5-10 tulpini, culese cand papadia este inflorita. Se indeparteaza floarea si se mesteca incet. Are un gust marui, acrisor si zemos. Sunt foarte bune pentru hepatita cronica, diabetici. Pentru inflamatiile ganglionare se face o cura de 3-4 saptamani.
Sirop din flori de papadie. Se pun intr-un litru de apa rece de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie. Se pune la foc pana inceepe sa fiarba si se lasa sa dea cateva clocote. Se ia de pe foc si se lasa sa stea peste noapte.
A doua zi se pune continutul intr-o sita si se scurge bine. Stoarceti florile bine cu ambele maini. Sucul rezultat se amesteca cu un kilogram de zahar nerafinat, o jumatate de lamaie taiata felii, fara coaja. Se pune la focul cel mai mic pana ramane un sirop destul de gros.
Siropul se pune inca o data la racit, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. Nu trebuie sa fie nici prea gros, pentru ca se zahariseste in timp, dar nici prea subtire, pentru ca fermenteaza. Trebuie sa fie vascos si tartinabil.

Leave a Reply